Într-o postare anterioară, am menționat că indicele de masă corporală (IMC/ BMI) este cel mai utlizat indicator pentru evaluarea greutății și a obezității, dar nu este suficient pentru evaluarea și monitorizarea riscurilor de îmbolnăvire.
Circumferința abdominală (circumferința abdomenului, circumferința taliei) aduce informații independente și în completarea Indicelui de masă corporală (IMC) cu privire la riscurile legate de îmbolnăvire și deces.
Măsurarea circumferinței abdominale
Nu există un consens deplin cu privire la protocolul de măsurare a circumferinței abdominale. Cele mai des folosite și analizate două metode sunt cele de la Organizația Mondială a Sănătății (OMS) și Institutul de Sănătate Publică din SUA (NIH).
Pe scurt, aceste metode presupun măsurarea astfel:
- OMS – la jumătatea distanței dintre limita superioară a șoldurilor (creasta iliacă) și limita inferioară a cutiei toracice
- NIH – în dreptul limitei superioare a șoldurilor (creasta iliacă)
Ambele metode pot fi utilizate atât de specialiști în sănătate, cât și de persoane obișnuite pentru auto-măsurare. Evident, pentru o monitorizare corectă în timp, trebuie folosită mereu aceeași metodă. Auto-măsurătorile tind în general să ducă la rezultate cu 1-3 cm mai mici decât cele realizate de un specialist. Un film explicativ pentru auto-măsurare: https://myhealthywaist.org/my-waistline/.
Valori de risc
Valorile circumferinței abdominale care arată un risc ridicat sunt de 88 cm la femei, respectiv 102 cm la bărbați. Însă, aceste valori au o relevanță limitată pentru că au fost inițial definite pentru a oferi o definiție a obezității, corespunzănd unui IMC >30 kg/ m2 la persoane de rasă albă. De aceea, utilizarea lor ca atare nu este suficientă, alte aspecte care sunt importante și trebuie urmărite se referă la următoarele:
- În cadrul unei grupe de IMC, o circumferință abdominală mai mare înseamnă mai multe riscuri pentru sănătate. Deci, pe lângă IMC contează și compoziția corporală și distribuția grăsimii în corp. Dacă în timp, greutatea este constantă, dar circumferința abdominală crește, atunci cresc și riscurile pentru sănătate.
- Invers, la aceeși valoare a circumferinței abdominale, riscurile sunt mai ridicate în cazul celor cu IMC mai scăzut.
- Informațiile privind valoarea de risc a circumferinței abdominale pentru fiecare grupă de IMC sunt încă limitate, cu atât mai mult este importantă monitorizarea în timp a acesteia în corelație cu IMC.
O propunere privind definirea unor valori de risc ale circumferinței abdominale pentru fiecare IMC sunt prezentate mai jos, însă sunt necesare și alte studii pentru rafinarea acestora.
Valori ale circumferinței abdominale care indică riscuri crescute pentru sănătate (afectări coronariane)
| IMC | Status | Femei | Bărbați |
| Sub 18.5 | Sub-ponderal | – | – |
| 18.5–24.9 | Greutate normală | ≥ 80 cm | ≥ 90 cm |
| 25.0–29.9 | Supra-ponderal/ Pre-obezitate | ≥ 90 cm | ≥ 100 cm |
| 30.0 și peste | Obezitate | ≥ 105 cm | ≥ 110 cm |
Reducerea circumferinței abdominale
Alimentația și mișcarea contribuie la reducerea circumferinței abdominale, chiar și atunci când greutatea corporală rămâne constantă.
În concluzie, monitorizarea combinată a circumferinței abdominale și a greutății aduce mai multe informații decât utilizarea individuală doar a unuia dintre cei doi indicatori. Nu există valori unice de referință care să arate riscurile pentru sănătate, este importantă evoluția în timp și analiza lor în context individual corelat cu informațiile disponibile din studii.
Bibliografie și resurse:
Waist circumference as a vital sign in clinical practice: a Consensus Statement from the IAS and ICCR Working Group on Visceral Obesity, Nature Reviews, Endocrinology, 2020
OMS – Physical status: the use of and interpretation of anthropometry: report of a WHO expert committee, 1995
NIH – The Practical Guide Identification, Evaluation, and Treatment of Overweight and Obesity in Adults, 2000
Comments