Ce informații sunt pe etichetele alimentelor?

Termenul de valabilitate (exprimat ca data durabilității minimale sau data limită de consum) este monitorizat de producători și de magazine. În mod normal nu ar trebui să găsim în magazine produse alimentare care nu sunt în termenul de valabilitate.

Ingredientele sunt menționate în ordinea descrescătoare a cantității, cele în cantitatea cea mai mare sunt la începutul listei. Cu cât lista de ingrediente este mai scurtă și formată din produse cunoscute, cu atât este mai bine.

Alergenii sunt menționați cu litere îngroșate, înclinate sau pe un fond de alta culoare pentru a fi ușor de identificat. Alergenii cei mai des întâlniți sunt: cereale care conțin gluten, soia, arahide, fructe cu coajă lemnoasă, lapte, ouă, crustacee, pește, țelină, muștar, susan, lupin, moluște, dioxid de sulf.

Valoarea energetică arată energia obținută din alimentul respectiv și se exprimă în kcal sau kJ per 100g sau 100ml. Adițional, valoarea energetică poate fi exprimată ca procent din consumul de referință calculat pentru un adult obișnuit (8.400 kJ/ 2.000 kcal) sau per porție.

Necesarul energetic diferă însă de la o persoană la alta în funcție de vârstă, sex, greutate, activitate fizică, obiectivul urmărit în privința greutății sau alte obiective legate de starea de sănătate.

Mai multe informații despre aportul energetic găsiți într-un articol precedent.

Conținutul de macronutrienți se referă la cantitatea de grăsimi, acizi grași saturați, glucide, zaharuri și proteine. Factorii de conversie care trebuie utilizați pentru calculul valorii energetice sunt: glucide (cu excepția poliolilor) – 4 kcal/g, proteine – 4 kcal/g, grăsimi – 9 kcal/g.

Recomandările privind consumul de macronutrienți se regăsesc în ghiduri naționale și internaționale de nutriție, care se actualizează pe măsură ce știința avansează.

Conținutul de sare ajută la monitorizarea consumului de sare important în bolile cardiovasculare. Organizația Mondiala a Sănătății recomandă un consum mediu de sare mai mic de 5g/ zi/ adult (aproximativ 2g de sodiu) pentru prevenirea bolilor cardiovasculare. În general consumul de sare este mai mare (9-12g) decât recomandarea datorită consumului de produse alimentare ambalate.

Pe lângă conținutul de alergeni, există reglementări suplimentare pentru menționarea obligatorie și a altor ingrediente care sunt importante pentru cei care suferă de anumite afecțiuni sau urmează anumite tratamente, dar și privind tipurile de ambalare, data congelării etc.

Producătorii pot oferi voluntar și alte tipuri de informații: informații privind prezența posibilă și neintenționată a unor substanțe sau produse care provoacă alergii sau intoleranțe, posibilitatea consumului produselor de către vegetarieni și vegani, aportul de referință pentru grupe specifice de populație. Informațiile voluntare se supun cerințelor următoare: să nu inducă în eroare, să nu fie ambigue, sa nu deruteze și, în funcție de specificul lor, să fie susținute de dovezi științifice.

În UE, etichetarea produselor alimentare, ambalate și neambalate, este reglementată de Regulamentul (UE) nr 1169/2011, în alte țări regulile pot fi diferite. Etichetarea cu privire la absența sau prezența în cantități reduse a glutenului în alimente este reglementată adițional prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 828/2014.

Voi ce informații obișnuiți să citiți de pe etichete? Dar care vi se par neclare sau nefolositoare?

Resurse

https://ec.europa.eu/food/safety/labelling_nutrition/labelling_legislation_en

https://www.who.int/elena/titles/guidance_summaries/sodium_intake/en/